Scones, not cones

Am multa faina in casa, ba chiar as putea spune foarte multa si inca de mai multe feluri. Asa ca periodic caut idei ca sa o termin. Unele imi ies mai bine, altele mai putin. Din seria reusitelor, va prezint astazi scones. Inspiratia mi-a venit de aici, de la Mazilique. Nu sunt mare fan dar retele ei mi se par mereu destul de simple si de bun simt asa ca vroiam de mult sa incerc una. Ceva tipic englezesc: scones.

Si cum asta seara am fost singura acasa (si nu-mi place), am decis sa fac lucruri "rele". Reteta este foarte simpla si dureaza aproape la fel de mult pe cat spune Mazilique, doar ca eu m-am complicat si am facut  mai multe lucruri in acelasi timp. 

Ca tot imi place sa ma complic, nu am urmat intocmai reteta. Am pastrat cantitatile dar pentru ca nu-mi plac stafidele si pentru ca aveam chef de ceva sarat, nu am pus zahar si am facut o umplutura sarata. Am calit ceapa taiata foarte fin, ciuperci, sunculita, am amestecat la sfarsit branza (cu mucegai si cascaval).

Si am mai modificat vreo doua trei lucruri la reteta. Am facut coca mai subtire, cam jumate fata de cat spune reteta originala. Am pus umplutura mea intre doua felii de coca si  am apasat frumos marginile cu degetul. Dupa ce am pus prajiturelele pe tava, le-am uns cu ou si cam asta ar fi.

Au iesit delicioase. Se prepara repede, se coc foarte repede si sunt atat de bune. Plus ca exista o mie si una de posibilitati si de combinatii, sarate, dulci, ca mic dejun sau ca aperitiv, la ceai sau cu lapte, stiau ei ce stiau englezii, pardon, scotienii, cand au inventat aceasta reteta.