Stau la tara acum. Ati cam vazut si din poze, am lanuri de grau si de porumb pe drum si din cand in cand ma opresc sa mananc corcoduse la marginea soselei. Dimineata e un cocos care canta, la 5.23 fix, parca e setat (cam tembel, uneori canta pe la miezul noptii). Cainii ma latra din curti cand trec, pe jos sau mai grav cu bicicleta. E liniste in rest, se mai aude uneori un tren, destul de multe masini dar nu deranjant, in nici un caz ca la oras.
Din cand in cand ma duc la oras. Ca azi de pilda, voi lua autobuzul de la marginea soselei, RATA daca preferati. Intr-o ora sunt in centrul Pragai. Mi se face dor de oras, de agitatie, tramvaie, metrou. Dar nu imi dau seama de asta decat cand ajung si intru direct in pielea orasencei care se descurca perfect sa navigheze printre turisti, cu mijloace de transport diferite si stie exact unde vrea sa ajunga.
Imi place Praga, mereu descopar ceva nou, desi m-am obisnuit cu locurile si ma simt chiar ca acasa. Ultima oara, eram pe
podul Carol mergand spre castel, cand m-am intors, deasupra orasului vechi aparuse curcubeul iar in fata mea, era iubirea mea. V-am zis, ceva nou apare tot timpul, dar uneori redescopar ceva vechi. Asta e imaginea mea preferata cu podul, si jur ca exact asa arata uneori, spre asfintit. Poza e luata de pe un site cu carti postale, pragueartshop.com.
Revenind la povestea despre oras, se pare ca niste cercetatori care nu prea au ce face cu timpul lor au facut un studiu cam ciudat si cica unii oraseni sunt mai deranjati de zgomotul facut de pasari decat de zgomotul masinilor intr-o intersectie aglomerata.
Aseara stateam in gradina mea, era racoare, se auzeau greierii, cateva pasari de noapte, era perfect. Pe mine nu ma deranjeaza zgomotul naturii sau al pasarilor dar sunt atat de obisnuita cu intersectia aglomerata, cu tramvaiele in miez de noapte, cu agitatia orasului, incat uneori imi lipseste.
Mereu cand ma intorc acasa, redescopar mirosurile, caldura, zgomotele si mi se par unice pentru acel moment, de revenire acasa. Parca si vantul bate altfel, totul spune bine ai venit. Poza este de pe foroblog.ro dar lumina si toata atmosfera imi amintesc de ce simt cand vin acasa.
Sunt curioasa daca in august imi va fi greu acasa, in vacarmul Bucurestilor, fie si pentru 4 zile. M-am cam dezobisnuit de lumina care intra in camera din strada si de zgomotul perpetuu. Dar cu siguranta o sa-mi revin repede, once a city dweller, always a city dweller. Si in plus o sa fiu acasa.
Abia astept sa ma plimb prin oras, sa descoperim orasul impreuna, sa revad locurile mele preferate, prietenii, atmosfera. Ok si poluarea. Aici vad pasari si fluturi peste tot, intr-o zi am vazut iepurasi in camp, nu vezi asa ceva acasa. Dar nu conteaza, e orasul meu si are sarmul sau, diferit de linistea naturii de la tara sau de opulenta Pragai.
Si postul este in romana. Pentru ca mi-e dor.
We've danced, we've introduced the French Rock and Roll to Bucharest (and Bucharest enjoyed it). We've been back in time, through poor villages and castles from another time. We've met with family and friends and laughed a lot.
We went dinosaur haunting in dark and creepy caves.
We wanted to visit Vlad the Impaler but he wasn't at home.
We went for tea at the Peles Castle.
We saw a unique Palace.
And walked the streets of Bucharest on a very hot day, seeing old and new places. And having a beer on the terace of La Motoare.
Ah well, back to our regularly schedueled program...
Posts
