Stau la tara acum. Ati cam vazut si din poze, am lanuri de grau si de porumb pe drum si din cand in cand ma opresc sa mananc corcoduse la marginea soselei. Dimineata e un cocos care canta, la 5.23 fix, parca e setat (cam tembel, uneori canta pe la miezul noptii). Cainii ma latra din curti cand trec, pe jos sau mai grav cu bicicleta. E liniste in rest, se mai aude uneori un tren, destul de multe masini dar nu deranjant, in nici un caz ca la oras.
Din cand in cand ma duc la oras. Ca azi de pilda, voi lua autobuzul de la marginea soselei, RATA daca preferati. Intr-o ora sunt in centrul Pragai. Mi se face dor de oras, de agitatie, tramvaie, metrou. Dar nu imi dau seama de asta decat cand ajung si intru direct in pielea orasencei care se descurca perfect sa navigheze printre turisti, cu mijloace de transport diferite si stie exact unde vrea sa ajunga.
Imi place Praga, mereu descopar ceva nou, desi m-am obisnuit cu locurile si ma simt chiar ca acasa. Ultima oara, eram pe podul Carol mergand spre castel, cand m-am intors, deasupra orasului vechi aparuse curcubeul iar in fata mea, era iubirea mea. V-am zis, ceva nou apare tot timpul, dar uneori redescopar ceva vechi. Asta e imaginea mea preferata cu podul, si jur ca exact asa arata uneori, spre asfintit. Poza e luata de pe un site cu carti postale, pragueartshop.com.
Imi place Praga, mereu descopar ceva nou, desi m-am obisnuit cu locurile si ma simt chiar ca acasa. Ultima oara, eram pe podul Carol mergand spre castel, cand m-am intors, deasupra orasului vechi aparuse curcubeul iar in fata mea, era iubirea mea. V-am zis, ceva nou apare tot timpul, dar uneori redescopar ceva vechi. Asta e imaginea mea preferata cu podul, si jur ca exact asa arata uneori, spre asfintit. Poza e luata de pe un site cu carti postale, pragueartshop.com.
Revenind la povestea despre oras, se pare ca niste cercetatori care nu prea au ce face cu timpul lor au facut un studiu cam ciudat si cica unii oraseni sunt mai deranjati de zgomotul facut de pasari decat de zgomotul masinilor intr-o intersectie aglomerata. Aseara stateam in gradina mea, era racoare, se auzeau greierii, cateva pasari de noapte, era perfect. Pe mine nu ma deranjeaza zgomotul naturii sau al pasarilor dar sunt atat de obisnuita cu intersectia aglomerata, cu tramvaiele in miez de noapte, cu agitatia orasului, incat uneori imi lipseste.
Mereu cand ma intorc acasa, redescopar mirosurile, caldura, zgomotele si mi se par unice pentru acel moment, de revenire acasa. Parca si vantul bate altfel, totul spune bine ai venit. Poza este de pe foroblog.ro dar lumina si toata atmosfera imi amintesc de ce simt cand vin acasa.
Sunt curioasa daca in august imi va fi greu acasa, in vacarmul Bucurestilor, fie si pentru 4 zile. M-am cam dezobisnuit de lumina care intra in camera din strada si de zgomotul perpetuu. Dar cu siguranta o sa-mi revin repede, once a city dweller, always a city dweller. Si in plus o sa fiu acasa.
Abia astept sa ma plimb prin oras, sa descoperim orasul impreuna, sa revad locurile mele preferate, prietenii, atmosfera. Ok si poluarea. Aici vad pasari si fluturi peste tot, intr-o zi am vazut iepurasi in camp, nu vezi asa ceva acasa. Dar nu conteaza, e orasul meu si are sarmul sau, diferit de linistea naturii de la tara sau de opulenta Pragai.
Si postul este in romana. Pentru ca mi-e dor.
Posts
Abia astept...
ReplyDeleteSi sper sa nu te dezamageasca acasa-ul in nici un fel
ReplyDeleteSi mai lasa naibii planificarea totului
ReplyDeleteIncerci sa imi zici ca daca planific totul, risc sa fiu dezamagita?
ReplyDeletepe mine planificarea vacantei ma ajuta sa ma bucur mult mai mult de fiecare clipa. stiu ce vreau sa fac si unde vreau sa ma duc si nu pierd timpul.
ReplyDeletesper sa iti fie bine acasa :)
jane (nu ma lasa blogspotul sa ma inregistrez de data asta)
Faza este ca vin acasa pentru 4 zile doar, in care trebuie sa petrec timp cu familie, prieteni, prietene, etc si vreau ca si prietenul meu sa se simta bine (e francez, nu o sa inteleaga nimic, o sa fie complicat din acest punct de vedere si de aici si o parte din stress).
ReplyDeletePlus, ca sunt in vizita acasa,ceea ce mi se pare ciudat ca si concept si nu imi place neaparat.
M-a emotionat articolul asta. Stiu dorul de care vorbesti :-) Iti doresc o sedere placuta inre prieteni si familie, sunt sigura ca te vei simti bine. Sunt multe lucruri care supara omul si in Bucu, si in RO in general, dar sunt si niste exceptii. Eu sunt sigura ca te vei simti bine, drum bun acasa si tinem legatura. Eu una planific o excursie la Praga in toamna :P
ReplyDeleteToate bune!
Lucia, stau 4 zile acasa, de pe 31 iulie si ma stresez ca nu o sa fac tot ce vreau si sa vad pe toata lumea. Si toti imi zic sa nu-mi fac planuri ca o sa fiu dezamagita.
ReplyDeleteCat despre Praga, sa ma anunti cand vii, iti fac turul orasului. Sa imi zici daca ai nevoie de ponturi pentru hoteluri/hosteluri, cunosc cateva dragute. Eu tau cam la o ora de Praga si nu prea am loc, dar daca e, gasim o solutie. Eu invit lumea la mine, dar nimeni nu vrea :)
Pai Ioana draga, nu te stresa dinainte. Planuri...nu stiu cat ajuta dar nici nu strica. O data ajunsa, vei vedea cum decurg lucrurile. Pune partea buna a situatiei inainte si asta e, ce nu reusesti, vei face in alta runda. Capul sus!
ReplyDeleteSi cu Praga, cu siguranta te voi consulta, am incredere ca ma vei ghida bine, iti multumesc din suflet!
cand mai treci prin praga putem iesi la un suc impreuna. ce zici? :)
ReplyDelete